Din Rugaciunile Sfântului Isaac Sirul
Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele.
Cu patimile Tale, vindecă patimile mele.
Cu rănile Tale, tamaduiește rănile mele.
Cu sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău celui de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat.
Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea cea trasă jos de diavoli.
Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici.
Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfânta gură Ta.
Fața Ta, cea batjocorită cu palmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi.
Duhul Tău, pe care L-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut.
Nu am pocăință, nici umilință care întorc pe fii la moștenirea lor.
Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne.
S-a întunecat mintea mea cu cele lumești și nu poate să caute spre Tine cu durere.
S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine.
Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință nestirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele.
Dă-mi așadar, Bunule, harul Tău.
Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne, să nu mă părăsești.
Am ieșit de la Tine, ieși în căutarea mea.
Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească.
Numără-mă între oile turmei Tale preaalese.
Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine.
Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale.
Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri.
Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea către Sfântul Duh
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin.”
Zece Cuvinte ale Patriarhului despre post
- Postul este ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu.
- Iertarea este începutul bun al perioadei de post. Nimeni nu poate intra în post, ca luptă duhovnicească pentru curățirea de păcate și de luminare a sufletului, fără iertare.
- Postul are la bază evlavia și iubirea față de Dumnezeu. Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm.
- Postul este semnul dorinței omului credincios de a se elibera de lăcomia după bunuri materiale limitate și trecătoare, spre a se uni prin rugăciune mai intensă cu Dumnezeu Cel Nelimitat și Netrecător, Izvorul Vieții și al Bucuriei veșnice.
- Postul susţine rugăciunea omului credincios care consideră legătura sa cu Dumnezeu ca fiind centrul, lumina şi hrana sufletului său.
- Cine postește, dar nu se roagă, nu adună lumină spirituală în suflet, ci realizează doar un exercițiu biologic și psihologic, motivat igienic sau estetic.
- Postul adevărat nu este numai abținere de la bucate de origine animală, ci și înfrânare de la orice lăcomie materială și poftă de stăpânire egoistă asupra altora, înfrânare de la orice gând, cuvânt sau fapte care diminuează iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele.
- Postul adevărat trebuie să fie unit cu smerenia și cu bucuria, spre a fi o lucrare interioară, intimă, sufletească, de comuniune personală a omului cu Dumnezeu, care vede tainic și tăcut sufletul și faptele omului credincios și jertfelnic, rugător și postitor.
- Prin post participăm tainic la postul de patruzeci de zile al Mântuitorul în pustie. Nimeni nu se poate lupta cu duhurile rele și cu patimile întunecate, egoiste, dacă nu a dobândit mai întâi lumina harului divin prin post și rugăciune.
- Mai ales în această perioadă a Postului Sfintelor Paști suntem chemați să îndreptăm comportamentul sau atitudinea lui Adam cel vechi din noi, nu dând vina pe alții pentru păcatele noastre, ci recunoscând și plângând propriile noastre păcate, judecându-ne pe noi înșine în Taina Pocăinței sau a Spovedaniei, pentru a primi iertarea păcatelor și a ne împărtăși de iubirea sfântă a lui Hristos, dăruită nouă în Sfânta Euharistie.