“Și când am venit la voi, fraților, nu cu greutatea cuvântului sau a înțelepciunii am venit eu să vă vestesc taina lui Dumnezeu. Că n-am socotit ca-ntre voi să știu altceva decât pe Iisus Hristos; și pe Acesta, răstignit… și-ntru slăbiciune și cu frică și cu mare cutremur am fost la voi și cuvântul meu și propovăduirea mea nu stăteau în cuvântări de-nduplecare ale înțelepciunii omenești, ci în arătarea Duhului și a puterii, pentru ca credința voastră să nu fie întru înțelepciunea oamenilor, ci întru puterea lui Dumnezeu.”
(1 Corinteni 2, 1-5)
Această mărturisire a Sfântului Pavel trebuie să fie un îndemn pentru fiecare creștin al Bisericii Mântuitorului Hristos, cu atât mai mult dacă slujești Sfântului Altar, altarul jertfei lui Iisus Hristos “Care a șezut de-a dreapta tronului Slavei în ceruri, slujitor al altarului și al cortului celui adevărat, pe care nu un om l-a ridicat, ci Dumnezeu.” (Evr. 8, 1-2)
Calea creștinului nu înseamnă comfort, înseamnă jerfă, înseamnă luptă împotriva păcatului, împotriva fricii de singurătate, înseamnă credință în Dumnezeu, înseamnă împreună lucrător cu Sfântul Duh pentru că: „Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Iar dacă suntem fii, suntem și moștenitori – moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă într-adevăr pătimim împreună cu El, pentru ca-mpreună cu El să ne și slăvim” (Rom. 8, 16-17).
Propovăduirea Sfintei Evanghelii nu înseamnă a purta în mâini paginile ei sau să reciți cuvintele ei, propovăduirea înseamnă să ai în înimă și în suflet cuvântul Evangheliei, să îl trăiești prin dragoste desăvârșită față de aproapele și față de Dumnezeu. Creștinul trebuie să fie smerit și mulțumit cu darurile pe care le are și să își amintească că adevărata autoritate în lume o are numai Dumnezeu.
Dumnezeu să ne aibă în paza Sa, pacea Sa să pătrundă în sufletele oamenilor și să aveți parte de sănătate sufletească și trupească!
Pr. Nicolae